caut colega

Buna!
Caut colega pentru masaj, sunt dispusa sa o invat masajul tantric.
Cerintele mele sunt urmatoarele:
-sa fie majora- este important sa aibe peste 18 ani, dar nu mai mult de 25 de ani
-sa aibe un aspect fizic placut, miniona si  neaparat slabuta
-sa aibe o atitudine foarte claduroasa, indreptata catre client, dorinta de a oferi energie pozitiva si stare de bine celor care o viziteaza
-sa fie sociabila si prietenoasa
-este foarte important sa aibe un zambet placut si o voce calda
-sa isi doreasca sa faca masaj, aceasta meserie nu se poate impune, dorinta vine din interior
-Nu accept fete interesate de companie intima! Ma intereseaza o colega care sa vrea, la fel ca si mine, sa ofere doar servicii de masaj!

 Nu percep comision (eventual vom impartii cheltuielile casei-intretinere, net, etc) si prefer o colega care are nevoie de cazare, sa locuim impreuna.Asa ca daca e cineva din provincie interesata, o astept cu mare placere!

Cele interesate sunt rugate sa  imi trimita email pe adresa irinaruxandra24@yahoo.com .
 Nu uitati sa atasati la email si doua poze clare.
 Aspectul fizic este un criteriu foarte important.
Va multumesc!

Pentru un "Matei"

From: "+40741xxxx45@mms.orange-gsm.com" <+4074xxxx45@mms.orange-gsm.com>
To: irinaruxandra24@yahoo.com
Sent: Wednesday, May 15, 2013 1:38 PM
Subject:

"Buna Irina.Astept in continuare programarea vin la orice ora pe care o alegi tu . Matei"				MI-AI TRIMIS CEL PUTIN UN MILION DE EMAILURI...NU AM CUM SA ITI RASPUND EMAILULUI PRIN MODALITATEA DE CONTACT PE CARE AI ALES-O!

dezbatere comentarii

 "deja am dureri de cap de la atata citit si ce mai citit.
Randunico cam multe cerinte la adresa noastr nu crezi?" - comentariu scris de un Anonim zilele trecute.


Consider ca acest blog a fost scris pentru a fi inteles de oamenii inteligenti.Tind sa cred ca unui om care citeste rubrica "important", acele cerinte ii sunt deja implementate de bunul sau simt si citirea acelor cuvinte sunt doar informative, nicidecum educatie. Lucrurile scrise acolo tin de bun simt si nu se invata dupa 30 de ani, ele sunt deja invatate.

 Daca cerintele mele sunt prea multe pentru un om decent, educat si cu mult bun simt, inseamna ca el nu detine calitatile mai devreme mentionate.
Un barbat cu adevarat inteligent intelege cat de greu poate fi sa citesti zilnic zeci de emailuri, care mai de care mai la subiect sau in afara lui.
Un barbat matur intelege exact esenta lucrurilor si accepta ca, desi sunt maseuza, am dreptul sa imi selectez acea parte de clienti pe care EU ii vreau.
Nu stau sa fac educatie pentru ca acest aspect se invata in cei 7 ani de acasa si se modeleaza pe parcursul vietii, in functie de fiecare om in parte si de experientele pe care le traim fiecare. Un om ocupat va stii intotdeauna sa inteleaga cerintele mele. La fel si un om care lucreaza indeosebi cu oamenii si in relatia deschisa de acestia.
Haotic este faptul ca este necesar sa scriu toate acele reguli. Poate ca daca nu as fi intampinat atatea cazuri de barbati care sa  fi comis aceste greseli ,acel topic nu ar fi fost acolo. Insa atitudinea unora dintre cei care m-au contactat, m-a facut sa creez acea pagina in care sa spun de la bun inceput ce anume se poate si ce nu.
Nu de putine ori am intalnit oamenii care nu au cunoscut notiunea propozitiei "nu ofer companie intima" si  nu de putine ori nu am fost contactata de indivizi care solicitau detalii, pe care oricum le scrisesem pe blog. Sunt convinsa ca e usor sa judecati din afara, insa pana cand nu esti tu cel pus intr-o asemenea situatie, nu ai cum sa intelegi ce inseamna cu adevarat. A face masaj nu e doar asa...sa faci masaj! Ca de aia ajungeti sa urati masajul si maseuzele si serviciile pe care le ofera: pentru ca de fapt unii dintre voi nu stiti ce vreti!! tocmai de aceea eu am scris foarte clar ce vreau, ce pot, ce ofer! Ca sa nu mi se ceara ceva ce nu pot oferi.
 Nu de putine ori am vazut recenzii ale unor indivizi care au vizitat maseuze/escorte. Si desi in anunt ele mentionau multe servicii , la fata locului li se refuzau. Probabil ca unora le place acest aspect. Eu nu fac parte din aceasta categorie. Eu prefer sa ofer absolut ceea ce am spus ca vreau si pot sa ofer. Si mai inainte de toate, vreau sa ofer cu drag si cu placere. Cele din urma depind si de client. In aceeasi masura in care eu pot da ceva, vreau sa si primesc. Nu as putea sa ofer o atmosfera relaxanta unui frustrat de viata. Nu as putea sa ofer servicii bune de masaj tantric unui individ care vrea musai sex sau care nu stie nici ce inseamna si nici cu ce se mananca. Nu as putea darui linistea si caldura unui zloi de gheata care imi rupe coastele, nu as putea purta o conversatie eleganta si de bun simt cu un analfabet, s.a.m.d .

Si concluzia este aceeasi:
 Acest blog si serviciile mele se adreseaza doar indivizilor maturi care cunosc notiunea bunului simt si care stiu cu adevarat sa se bucure de experineta unei sedinte de masaj.

Contact

Dragii mei, circuitul meu se inchide aici momentan. Din pacate nu voi mai lua contact cu clientii noi. Asa cum va anuntam acum mai bine de o luna, doresc sa ma limitez la un numar mic de clienti, pentru care sa am timp, placere si dorinta.

In viitoarea perioada voi lucra doar cu cei care au obtinut deja numarul meu de telefon.(Accept si recomandari , insa doar cu acordul meu. Va rog sa nu impartasiti nr meu prietenilor vostri fara acordul meu!)
 Deasemenea va anunt ca drumul meu in acest domeniu se va termina foate curand,  ma voi retrage definitiv. Cei care m-au cunoscut deja cunosc motivele pentru care am luat aceasta decizie si va multumesc pentru ca aveti puterea sa ma intelegeti. Pentru ceilalti probabil ca nici nu conteaza. 

Tin pe aceasta cale sa le multumesc tuturor celor care au avut rabdarea sa citeasca acest blog si sa trimita emailul pentru obtinerea numarului de telefon.

Le multumesc deasemenea si tuturor celor care m-au vizitat si sper din toata inima ca am adus in viata voastra, chiar si doar pentru cateva zeci de minute, bucuria unor clipe placute, rasfatul unui masaj tandru si delicatetea unor momente petrecute in compania mea. Imi doresc sa ma fi ridicat la asteptarile fiecaruia dintre voi si sa s adesc in interiorul vostru un gram de dorinta in a repeta experienta unei noi sedinte de tantra.

pentru cei care nu m-au contactat pana acum: Va rog nu mai trimiteti emailuri pentru ca nu voi mai face exceptii. Ma voi limita in putinul timp in care voi mai fi disponibila, doar la clientii fideli si la cei carora le-am oferit personal numarul de telefon sau care au numarul meu de telefon, oferit cu acordul meu, de la cineva care m-a vizitat deja.
Va multumesc tuturor !


ps: prefer programarile facuta cu o zi in prealabil, insa se pot face cu programari in aceeasi zi, cu rugamintea sa le faceti inainte de pranz, ca sa stiu exact ce program am in ziua respectiva!
pps: pentru cei care au telefon cu sistem android, va recomand sa va instalati programul WhatsApp. nu folosesc messengerul, de multe ori este pornit sa se poata vedea linkul catre blog, unde postez mereu ce mai e nou. Cel mai probabil vom putea discuta direct pe telefon prin acest program, daca aveti numarul meu de telefon in agenda.
I.R!

inchidere circuit

Vroiam sa va anunt ca luna Aprilie este ultima luna in care voi mai lucra cu clientii noi.
Incepand cu luna Mai doar clientii fideli ma mai pot vizita (si cei care au obtinut pana la aceasta data numarul meu de telefon).

Nu stiu exact perioada cat voi mai fi disponibila pentru serviciile mele, insa in mod cert, foarte curand voi anunta o noua retragere (posibil definitiva).Cei care ma cunosc stiu motivul retragerii mele si va multumesc pentru intelegere.
Multumesc tuturor celor care au avut placerea sa apeleze la serviciile mele si mai ales, multumesc celor care au avut puterea sa ma cunoasca si sa-mi fie prieteni de suflet.
Pentru ceilalti, mai este inca timp!
Pupici!
I.R

ghid simplu

am sa simplific in cateva cuvinte  modalitatea de contact, pentru "lenesii" care nu vor sa citeasca continutul blogului. 

prima si prima regula este sa citesti rubrica "important" ca sa poti intelege care sunt serviciile mele, ce anume iti pot oferi si ce nu, cum as vrea eu sa fi si ce cerinte am de la cei care ma viziteaza. daca nu vei citi, nu vad cum ne-am putea intelege...sunt o fire pretentioasa si selectiva! Ma adresez doar domnilor educati si la fel de pretentiosi ca si mine!

dupa studierea rubricii "important"  ar fi bine sa citesti rubrica "serviciile mele"  ca sa poti stii daca ceea ce ofer eu este ceea ce iti doresti tu. si evident sa vezi daca rubrica financiara este ok pentru tine-
  NU NEGOCIEZ PRETURILE DE MASAJ si NU FAC DISCOUNTURI!

dupa care urmati urmatorii pasi:

pasul 1. citesti rubrica "contact"
pasul 2. trimiti email cu datele cerute si descrise in rubrica "contact"
pasul 3. dupa ce primesti email cu numarul de telefon poti trimite sms cu programarea
pasul 4. citesti rubrica "program " si stabilesti programarea (zi si ora, in functie de programul afisat pe blog)
pasul 5. confirmi programarea cu o ora in prealabil (locatia este descrisa pe blog, nu e necesar sa ceri adresa exacta, ca oricum nu o vei primii decat cand esti deja acolo)
pasul 6. suni cand ajungi la locatie, ca sa poti fi ghidat catre apartament (nu pot trimite adresa exacta, apartament si alte detalii unor necunoscuti. asa ca sunati cand ajungeti si eu va ghidez)

Daca aveti nelamuriri RECITITI!!
I.R.!



Programarea se face numai prin sms (va rog frumos nu mai sunati!)
NUMARUL DE TELEFON pentru programari IL OFER  PERSONAL  prin email ! va rog sa nu impartasiti  (fara acordul meu )numarul meu altor persoane ! 
adresa de email este : irinaruxandra24@yahoo.com

  Pentru clientii noi -  va rog sa incepeti conversatiile (printr-un email clar si concis -Nu scrieti pe messenger !! ) prin a va identifica (nume si varsta) , dupa care sa imi raspundeti la urmatoarele doua intrebari. 

1. "ce asteptari ai de la un masaj erotic de calitate?" 

2. " ce asteptari ai de la cea care iti ofera un masaj erotic de calitate?"
Nu ma intereseaza sa-mi descrieti alte aspecte personale si nici sa-mi desfasurati vreun arbore genealogic.Apreciez domnii inteligenti, cu care pot socializa si carora le plac conversatiile placute pe teme diverse. Aceste intrebari va sunt adresate pentru ca eu sa inteleg care sunt dorintele dumneavoastra si pentru a analiza daca vi le pot oferi. Nu dati raspunsuri seci si lipsite de esenta! De asemenea nu formulati raspunsuri simbolistice, cu nspe mii de figuri de stil. Raspunsurile voastre va reprezinta si vor fi primul test pentru a ne cunoaste.Incercati sa faceti din aceste cerinte un text normal si explicit (ma intereseaza si daca sunteti in stare sa formulati o fraza cat se poate de normala si de bun simt. (propozitiile nu au doar subiect si predicat ....).

 Daca raspunsurile vor fi potrivite pentru desfasurarea intalnirii noastre si avem puncte comune suficiente, atunci vom face schimb reciproc de numere de telefon. Numarul il memorez in agenda pentru a va putea identifica (cunosc notiunea cuvantului "discretie", nu intentionez sa sun vreodata sau sa deranjez pe cineva- evident ca am rugamintea ca aceasta atitudine sa fie valabila si in cazul vostru). Nu raspund numerelor pe care nu le am in agenda. Asadar vom face un schimb reciproc de numere in momentul in care vom considera de comun acord ca putem stabili o programare. Masajul tantric se adreseaza doar barbatilor maturi, cu varsta minima 30 de ani!

Cateva recenzii despre mine pot fi gasite 
   AICI Nimfomane Forum Masaj Erotic

Nu va pierdeti timpul scriind pe messenger, pentru ca NU RASPUND!!!!

sunt atipica

oare o fi chiar un defect?
Mie chiar imi place ideea de a fi diferita macar un strop fata de ceilalti..unii ma judeca pentru serviciile diferite pe care le ofer, mie mi se pare interesant sa stii ca tu poti sa dai ceva ce altii, chiar daca pot, nici macar nu iau in vedere sa faca asta. 

De ce pare ciudat sa bei cafeaua dimineata cu clientii fideli? Cu acei clienti care vin o data, de doua ori pe luna si intr-o alta zi a lunii nu au bani, chef, stare, etc etc, diverse motivatii, pentru masaj, asa ca vin doar sa te vada la o cafeluta, la o vorba dulce si un schimb de replici haioase presarate cu cateva zambete haioase...

de ce pare ciudat sa vezi un film cu maseuza cu care iti place sa petreci timpul? poate intr-o zi te trezesti asa..pur si simplu cu un chef de-a tolanii in pat fara nici un chef de nebunii erotice sau de amor..si atunci spui ca vrei sa tolanesti tinand in brate o fiinta care , in alte momente, te-ar face sa te simti minunat. si atunci alegi un film la ea in dormitor, fara alte greutati...eu cel putin ma simt mai confortabil sa vad un film acasa decat sa ma plimb prin cinema si sa stau in cur, sa ma doara spatele si gatul sau altele...evident, fiecare face ce crede, dar tot cred ca nu poti sa judeci pe aceia care au in minte aceleasi idei ca si mine...

si de ce sa ti se para ciudat sa alegi o seara de somnic pufos cu o femeie de care ti-e drag? decat sa dormi singurel, eu zic ca-i mai fain sa dormi ghemuit cu un ghemotoc in brate..si ghemotocul sa mai fie si maseuza ta preferata...

dragii mei, pentru mine "meseria " de maseuza nu exista... a fi maseuza nu inseamna doar asa, sa vina la fix, sa plece la fix, sa faca totul stas ca un robotel..nu suntem robotei, suntem oamenii!! si fiecare avem clipele noastre cand avem nevoie de altceva decat sex sau lucruri mecanice.
Eu imi doresc sa fiu o maseuza ATIPICA! nu sunt si nici nu vreau sa fiu pe placul tuturor! Insa sunt eu si asta imi place cel mai mult! ca azi vreau doar sa stau degeaba, ca maine vreau sa sar in sus de nebuna, e alegerea mea, e dreptul meu!! cui ii place de mine e liber sa ma cunoasca, sa ma descopere si sa se bucure de viata asa cum fac si eu. Cui nu-i place, e liber deasemenea sa ocoleasca blogul meu si ideile mele. exista sus in dreapta un "x". dai click si ai inchis tot ce am scris eu aici, nici macar nu-i nevoie sa te obosesti citind! Eu sunt altfel, nu pot fi si nu vreau sa fiu ca toti ceilalti. Lucrurile comune sunt peste tot!!

As fi vrut sa mai spun, inainte de inchiere, o singura idee: cand mergeti intr-un loc nou cereti "specialitatea casei". Nu te duce la restaurant traditional romanesc sa ceri meniu chinezesc. Nu o sa fie tocmai pe gustul tau si nici rezultatul nu va fi cel asteptat. Diversitatea exista, fiecare ofera ce vrea si ce simte! Incearca sa descoperi lucrurile care ti se potrivesc si sa le cauti acolo unde ti se ofera ele deja, nu unde le impui tu!exemplificarile sunt multe, dar cred ca un om suficient de openmind a inteles esenta!

Va doresc o zi minunata!
I.R!

Pentru fidelini !!

1. cafeluta matinala- oricine are chef sa ma revada (fara sa aleaga si un alt serviciu), poate sa isi faca  programare pentru cafeluta amaruie. Sedinta este gratuita. Programarea se face cu o zi, doua in prealabil, intervalul pentru cafeluta este 9 00- 10 00.
2. programul de cinema- in fiecare duminica ii astept pe "fidelinii" mei sa se alature unei sedinte de cinema in locatia mea. Cola si Popcornul sunt din partea mea . Sedinta poate dura intre 2-4 ore iar pretul sedintei este 100 ron si eventual o idee de film :)) .In fiecare duminica pot accepta doua programari, prima dintre ele pentru cei "matinali" va fi in intervalul 12 00- 16 00 iar cea de-a doua, 17 00- 21 00.

3. in cazul in care doresc sa apeleze la serviciile mele, clientii fideli isi pot face si programarea in aceeasi zi.

ps: pentru mine "fidelinii" reprezinta domnii care m-au vizitat de cel putin 2 ori

ce conteaza?!..

Ieri am avut parte de o sedinta incredibila ....desi de cele mai multe ori prefer sa scriu despre cele incredibile pozitive, de aceasta data am ales sa scriu despre o experienta incredibil de negativa.
 In primul rand mi-e greu sa explic tuturor ca nu imi plac intarziatii si nu agreez programarile celor care nu confirma cu o ora in prealabil intalnirea.Greseala a fost a mea ieri, ca am facut un compromis trecand peste propriile mele reguli si am acceptat pe cineva care nici nu a confirmat si a si intarziat 25 de minute. Aceste aspecte nu ma dadusera inapoi de la a fi calda si amabila, dimpotriva. Imi place sa fiu inteleasa si atunci ofer cat mai multe intelegere celui care greseste.

cel mai important detaliu intr-o astfel de postura intima este delicatetea si modul cum atingi o femeie.

 E usor sa fii badaran, sa nu incercati asta indifirent cat de simplu ar parea!!
Unei femei ii place sa fie rasfatata, sa fie dezmierdata..
Femeia e ca apa..iti poate patrunde in fiecare coltisor, iti ia forma, se unduieste dupa tine, te uda si te stinge cand arzi, te mangaie si te alina cand speri, te atinge si te vindeca atunci cand ai nevoie. Femeia trebuie asemuita unei flori gingase, tandre si plina de nevoia de a fi protejata si respectata. Nu incercati "trucuri" de barbatie in preajma unei femei daca nu aveti habar cand si cum sa le folositi!Nu fiti rai cu o femeie, nu o fortati sa ofere altceva ce ea nu poate, nu subestimati o femeie si nu neglijati opiniile ei si raspunsurile care vi se ofera in urma actiunilor voastre. Veti fi rasplatiti cu gheata si dorinta ei de indepartare.
 Caldura umana e o calitate esentiala daca vrei sa faci acel "click". Si sunt de parere ca in viata intotdeauna ceea ce vei oferi vei primi.Ofera-mi tandreete si vei primi la fel, ofera-mi un zambet si am sa te naucesc cu rasul meu copilaresc, ofera-mi un gand bun si-ti voi insenina ziua, ofera-mi un gram de atentie, o sarutare tandra, un strop din bunatatea ta si timpul petrecut impreuna iti va fi pe masura. Strange-ma in brate cand simti ca ai vrea sa ne contopim intr-o singura fiinta, dar fa asta tandru si amandoi vom simti placere. Ofera-mi atingerile tale delicate in zone intime si erogene, privirea mea iti va spune mai multe decat asteparile tale pot fi
. Insa nu imi rupe coastele in incercarea ta disperata de a ma zdrobi lipindu-ma de tine, nu imi penetra vaginul cu degetele tale disperate sa patrunda, nu imi tortura psihicul cu ura ta veninoasa si cu nebunia ta. Ce nu poti tu oferi, poate altul poate. Si ce poti tu face, poate altul nu vrea sa primeasca! Dorinta trebuie sa fie reciproca.
Respectul, educatia, placerea, sensibilitatea sunt esentiale pentru desfasurarea armonica a unei sedinte de masaj. Si pentru ca finalul sedintei sa fie cel asteptat de amandoi, comunicarea este factorul determinant.
Uneori si tacerea este un tip de comunicare, si expresiile celui care iti este langa, si privirea si atingerile...si totul in noi comunica, in feluri diverse. Important e sa stim amandoi sa comunicam si sa intelegm acelasi lucru prin cai asemanatoare sau diferite.

D'ale vietii...

D'ale vietii...

“Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la…” Poi da, eu cand ma gandesc la mine, nu la Creanga in copilarie, imi dau seama ca sufar de mania vitezei..si da, mereu merg repede pe strada, conduc cu viteza, trec pe galben la semafor (ca sa nu spun pe rosu, ca poate imi ia vreun gabor permisul ). Insa, cand vine vorba de masaj, niciodata nu ma grabesc, de multe ori reusesc cu brio sa intru  in timpul  sedintei urmatoare de masaj .

Ce ma surprinde este faptul ca, desi eu nu ma grabesc la masaj, desi am obiceiul sa beau un suc, sa socializez(uneori exagerez vorbind despre orice imi trece prin cap), nu stiu de ce, dar dupa dusul de final nici nu apuc sa intorc privirea ca déjà vad “omul” in ghete legandu-se la sireturi…e cam ciudat asa uneori ce viteza au unii de a se imbraca si imbarca de plecare, desi nu-I grabeste nimeni, desi nu-I alearga nici un cronometru…si doar vorba aia, am stat destul timp a lene ca sa nu mai putem sta 2,3 minute de final relaxate…ma amuz de multi dintre cei care nici usa nu o deschid bine ca sa iasa, uitandu-se in ochii mei cei plini de drag . Unii ma saruta pe gurita, altii parinteste pe frunte, insa toti uita sa adulmece un ultim moment de calm si bine…

eu m-as uita inapoi si as mai strange un pic in brate, chiar si daca acest secol al vitezei s-ar numi ” secolul vitezei luminii”

Vine o vreme..cand toate se aduna..si cand platesti pentru fiecare lucru pe care il faci…vine o vreme cand nu stii care sa fie pasul bun sau corect..si atunci vine o vreme cand pur si simplu te opresti…in mijlocul drumului, pe o margine de bordure sau un ciot de copac si meditezi..

Pui in balanta tot si realizezi ca , si de ai avea tot, la fine nu ai nimic…am vazut un citat undeva “ sa ai nimic avand totul si sa ai totul neavand nimic” …uneori simt ca am totul si de cele mai multe ori realizez ca nu am nimic… sunt o nostalgica incurabila sau pur si simplu mai am si eu momentele mele de realitate, cand privesc viata asa cum e ea, fara sa o invalui in nimic…de unde atata pictat in roz, de unde atatea pete aruncate... se sterg si vine realitatea asa cum e ea, dura, rece… trece prin fiecare milimetru din mine si imi da fiori... fiorii aceia de teama, de singuratate, nostalgie malefica si nesuferita…

mi-e dor de ceva, insa nu stiu inca de ce… mi-e dor sa am ceva ce am avut…sau ce nu am avut, nici eu nu stiu… mi-e dor sa fiu fiinta si nu obiect… mi-e dor sa fiu Eu si nu Irina… mi-e dor sa ma manifest, sa rad ca o nebuna, sa sar in pat privind ochii celui care rade de nebunia mea… mi-e dor sa ies din casa si sa alerg pe strazi, sa ma bat cu zapada… mi-e dor sa ma zbat in bratele celui pe care il iubesc … sa ma gadile, sa ma pupe, sa ma rasfete, sa ma faca sa ma simt speciala… mi-e dor sa fiu ceea ce am fost … mi-e dor sa fiu naturala si sa ma joc ca un copil nastrusnic, fara sa ma certe cineva pentru asta.. mi-e dor sa fac prostii si apoi sa fiu si iertata si iubita, sa fac greseli si sa nu mi se reproseze, dimpotriva, vreau sa fiu luata in brate si mototolita…

cred ca spun numai prostii… dar asta simt.. mi-e dor MINE!!asta era : MI-E DOR DE MINE!!

Cum sa faci toate astea daca ai lasat totul sa treaca..daca timpul inapoi nu-l mai poti da? Daca ai risipit orice speranta... iti ramane doar sa continui sa mergi mai departe sau sa inveti sa o iei de la capat… eu momentan m-am oprit… stau pe loc si astept sa vad ce am sa fac… am sa invat din greselile mele …

am simtit...
astazi am simtit..destul de greu de "digerat"...am simtit ca e greu sa iti asumi vorbele dure ale altora care nu stiu sa ierte, care nu stiu sa inteleaga...am simtit...acum ceva vreme, manata de impulsivitatea care ma reprezinta, intr-o discutie privata avuta cu cineva pe messenger, am facut la nervi niste afirmatii nepotrivite. acestea se referau la fetele care ofera servicii sexuale. am jignit fara sa ma gandesc la consecinte...si apoi am regretat..mai regret si acum insa e prea tarziu...mi-am cerut scuze, am cerut si am rugat iertarea pentru vorbele pe care le-am spus intr-un moment de nervi..dar nu mi s-au acceptat...intr-un fel m-am conformat si am inteles ca orice ar fi, unii nu vor trece peste aceste vorbe...si ca oricat as incerca sa fiu sincera, unii tot nu m-ar crede...m-am simtit trista sa vad ca unii nu pot intelege ca greseala e omeneasca..si m-am simtit trista vazand ca unii nu au invatat sa ierte sau sa uite....
inca o data scriu public ca imi pare rau, regret sincer....nu pot multumi pe toata lumea, nici macar nu incerc...dar mi-e tare greu sa vad cum unii care nici nu ma cunosc ma judeca...cum unii traiesc doar ca sa-i puna pe ceilalti la zid...

COLTUL MEU

mereu ma gandeam unde sa imi fac un coltisor sa imi scriu eu gandurile atomice...sa scriu ce cred si ce gandesc despre mine, despre masaj, despre femeile care practica masajul si despre barbatii care obisnuiesc sa mearga la masaj...hm..nu stiu daca e chiar bine...ma gandesc ca as putea fi prea directa, poate as reusi prin cuvintele mele si prin felul meu impulsiv sa ating puncte pe care nu ar trebui sa le ating...si totusi imi doresc sa scriu ceva care sa trezeasca anumite simtiri si ratiuni...nu stiu de ce, nu stiu pentru ce...

de-a lungul timpului am invatat ca toate in viata trebuiesc traite la maxim si totusi temperate...niciodata nu am inteles de ce..parca ar fi un oximoron ciudat si inutil...ori sunt traite la maxim , fara sa ma gandesc la consecinte, traind clipa si fiecare moment ..ori...sunt temperata si traiesc gandindu-ma la responsabilitati si consecinte..daca timpul mi-ar mai da odata sansa sa o iau de la capat..nu stiu daca as mai face tot asta...sau daca as mai face asta ar fi probabil altfel...masajul pentru mine a fost o pasiune morbida, care mi-a adus tot atata fericire cata tristete...o bucata din viata mea..o delimitare de viata mea mai bine zis..un colt de umbra undeva ascuns de ochii altora..dar care ma face implinita...si totusi o parte care m-a ucis...fiecare clipa de masaj traita ma facea fericita...sa stiu ca un oarecare, un necunoscut sau nu...ma strange in brate ca si cum as fi iubita lui, ma saruta si ma dezmiarda, imi mangaie chipul si trupul si ma priveste ca pe o zeita...si dupa ce toate astea treceau venea judecata..o judecata aspra..a lor, a celor ce m-au strans in brate sau a celorlalti....din jurul meu...nimeni nu a cunoscut frustrarile mele sau dorintele mele sau pur si simplu...nimeni nu a descoperit linistea mea interioara..nici macar eu..nici macar nu stiu daca asa ceva exista...

candva coltul umbros din viata mea ma facea fericita, ma implinea...spuneam mai devreme ca acum m-a ucis..poate nu el, poate ceva sau cineva din viata mea...regretele nu inseamna nimic, uneori provoaca mila sau compasiune...

in inima mea am 5 camere...una este a lui Dumnezeu, una este pentru parintii mei, una pentru el, una pentru masaj si una pentru toti ceilalti...nu am prieteni pentru ca am prea multe defecte..sunt prea ambitioasa, nu stiu si nu pot accepta oamenii asa cum sunt...din 5camere acum toate sunt goale...s-au asternut panze de paienjeni de care mi-e frica si pe care nu le suport...stiu ca in viata trebuie sa renunti la anumite lucruri ca sa obtii alte lucruri, pe care, prin comparatie, ar trebuie sa crezi ca ti le doresti mai mult...scopul scuza mijloacele..si as vrea sa cred ca este asa...dar uneori cred ca simtamintele coordoneaza ratiunea...daca as mai putea da timpul inapoi as fi altcineva...stiu ca unii vor spune ca pot oricand sa las totul si sa ma transform in orice doresc, dar..nu ma mai lasa timpul...cu unii e prea dur...pentru mine a fost ...un timp trecator si cumplit de putin, aproape un strop pe care l-as opri in loc sau poate l-as mai da inapoi cateva secunde...

prea multa filozofie sau psihologie ..toate amestecate in capul meu...poate ca ar fi mai bine sa dorm un pic inainte sa scriu colturi de nebunie....am sa revin, promit...si am sa scriu exact ce gandesc si ce simt despre tot...calculand totodata exprimarile...subliniind aspectele care merita ...in curand dragilor...foarte curand...

 

am dat foc!!si am fugit!!

sunt o piromana cu foc virtual...dau foc si fug..incendiez tot in calea mea si-mi place atat de mult jocul asta...

nu am mai scris de multa vreme...probabil pentru ca nu am avut nici timp si nici chef...in ultima vreme mi-am acordat timp sa ma distrez ca o zuza disperata de viata...am facut tot ce-mi place sa fac si mi-am reamintit de momente haioase din copilarie. azi m-am intors pe forum lansand o noua provocare

"exista femei frumoase, inteligente si puternice...

daca tu nu ai intalnit nici una inseamna ca esti prea slab sa poti vedea

te provoc sa ma cunosti inainte sa ma judeci!!!

irinaruxandra24" .

 evident, inca nu a sarit nimeni sa o faca, probabil pentru ca trebuie sa ai ceva minte si capacitate umana sa poti cunoaste un om inainte sa te apuci sa-l judeci. revenind la nebunia cotidiana astept razboiul. ce-mi place la nebunie e faptul ca dintr-un loc de joaca pentru oameni mari, unii barbati (care in mintea lor tulbure se cred si puternici) au facut camp de lupta si au pornit razboi. de departe citesc (nu va ganditi ca as suferii de vreo hipermetropie) si vad atat de multa superficialitate...credeam ca pe lumea asta barbatii sunt mai puternici si au mai mult caracter...dar iata ca am gresit...barbatii sunt in majoritate oamenii slabi, mai rau decat tatele...ar da orice pentru un nou scandal...si s-ar implica cu totul sa fie unul cat mai mare...ma simt mandra ca pot incendia orice loc unde patrund!!!va multumesc domnilor ca imi oferiti aceasta satisfactie, chiar daca din lasitatea voastra individuala o faceti aruncand cu vorbe pe care nici voi nu le credeti si nu le rationalizati inainte de a le asterne pe topicuri!!va multumesc ca in fiecare zi ma faceti sa ma simt tot mai inteligenta si tot mai puternica, dar mai ales, tot mai in centrul atentiei. jignirile voastre nu ma deranjeaza si stiti de ce?? pentru ca voi nu ma cunoasteti!!!ma judecati fara sa ma fi cunoscut...probabil ca de asta exista personajul inventat Irina Ruxandra...oamenii judeca aceasta piesa de teatru...critica o carte pe care inca nu au citit-o...de astfel de oameni nu mi-e teama...dimpotriva...acestia sunt oamenii care ma invata sa fiu mai puternica, acestia sunt oamenii pentru care merita sa ai replica la tine...pentru ca nu pot accepta ca o femeie poate fi si frumoasa si desteapta si puternica...3 in unu" ca cafeaua"...

Ma tem ca intr-o zi lumea va fi prea frumoasa pt mine si imi voi dori sa ma tarasc cu tine in iad.. acum sa nu credeti dupa poastarea mea ca nu mai iubesc barbatii...doar ma asteapta iadul ca-i iubesc prea mult...pe cei care merita evident...mie barbatii care tac mi se par cei mai iubibili.apropo, stiti ce spun despre mine cei care ma cunosc?? uite asta spun esti iubibila!!
cred ca piesa aia a fost special creata pt mine :))

nu comentati dragii mei aici ca nu va public deprimarile lamentabile pe blogul meu..

si nici nu va chinuiti sa cititi, ca nu va obliga nimeni!!ciao!!

totul sau nimic...

ce scriu oamenii atunci cand vor sa scrie totul si nu gasesc cuvintele sa o faca? ce scriu oamenii atunci cand au sufletul plin si mintea goala...sau invers? ma gandeam sa scriu ce mi-a dat si ce mi-a luat aceasta meserie...cate lucruri bune si rele au fost...cat am fost fericita si cat am fost nefericita de asta....incepeti sa judecati repede, ca aveti in sfarsit motiv sa o faceti...aveti motiv sa vedeti ca Irina poate avea si sentimente si pareri de rau si regrete...

cred ca mi-a dat tot si mi-a luat tot...mi-a dat o bucata de viata si mi-a luat-o apoi pe toata...mi-a oferit situatia financiara la care oricine viseaza si intradevar am reusit sa realizez ceva pana la aceasta varsta frageda (peste fix o luna incepand de azi  voi implini 24 de anisori)...nu am dus lipsa de nimic si totusi mi-au lipsit toate...poate va e greu sa intelegeti aceste ambiguitati, dar asta simt...am realizat ca banii nu inseamna nimic atunci cand nu ai acel ceva care ar putea face pe oricine fericit...oricine lucreaza in mseseria asta stie la ce ma refer...nu am fost escorta nici o clipa, insa am fost la un pas...si chiar de am fost doar maseuza, tot in categoria aia ma incadrez...am cunoscut multi oameni, de toate felurile...am invatat multe si m-am bucurat de fiecare lucru si intamplare in parte...pe unii am ajuns sa-i simt mai mult decat clienti, mai mult decat amicii...unii mi-au fost prieteni de suflet si real suport moral de cate ori am simtit dezechilibru...uneori ma prabuseam in tristetea mea gandindu-ma ca viata asta dubla ma zapaceste...da, asta e nebunia, viata dubla...eram doua persoane diferite...doua caractere diferite...o viata reala si una inventata...un rol intr-o piesa de teatru si rolul vietii mele simple si clasice...ma tulburau anumite momente din viata mea, mai ales acelea in care am pierdut fiinte dragi pentru ca a trebuit sa ma ascund sau sa fug...ma durea inima cand trebuia sa mint pe cineva drag de unde am reusit sa fac atatia bani...si totusi in adancul meu eram mandra ca reusisem sa-i fac singura si fara sa cersesc de la cineva sau sa stau la mana umililor mei parinti...ma bucuram cand puteam merge la fratii mei in vizita cu masina tixita de fel de fel de dulciuri, alimente, haine sau orice era necesar prin casa....crestea inima in mine cand botezam cate un copil si stiam ca-i voi fi mama spirituala si ca trebuie sa il sprijin si pe viitor...un orfelinat de ganduri si un amalgam de negura pustie este si fiinta mea uneori....desi am incetat, simt ca totul merge inainte...simt ca am pierdut mai multe decat am reusit sa adun...si linistea aceea, tacerea aceea, libertatea aceea...nu exista...psihic, moral, afectiv, te distruge aceasta meserie....am pierdut cele mai dragi fiinte...am pierdut parca intreaga viata...si timpul...timpul care oricum era putin si nu am apucat sa ma bucur de el asa cum trebuia...ma bucur acum din plin, desi uneori cad in butoiul cu melancolie si pare ca ma inec...de dor, de suflet gol, de neputinta...nu am de gand sa ma dau batuta, dar sunt constienta ca nu voi putea recupera lucrurile pe care le-am pierdut...nu voi putea decat sa traiesc altele...atat cat mai pot...sa ma bucur de fiecare clipa ca si cum ar fi ultima si sa iubesc intreaga lumea, chiar daca nu sunt iubita de intreaga lumea...pentru ca va fi timp pentru ei, insa nu si pentru mine....

m-am jucat de multe ori cu cuvintele pe acest forum...pentru ca inca tind sa cred ca mai sunt si oameni joviali aici, nu numai oameni seriosi si gata sa dea in cap cu orice prilej...sa nu credeti ca scriu aceasta postare sa-mi plang de mila...o scriu pentru ca am simtit sa o fac...pentru ca  merita sa arati ca scuturile sunt si ele vulnerabile uneori..si viata e carpe diem...si nu stii niciodata ce se afla in spatele unui zambet...sau in spatele unui chip care zambeste...sau in spatele unui monstru....am creat din Irina ceea ce voi ati vrut sa fie...si am lasat-o sa mearga inainte pentru ca voi vroiati sa mearga...Irina nu mai promoveaza nimic, nici macar pe ea insasi...si daca se va dori cu adevarat ca ea sa nu mai apara pe forum voi indeplini acest aspect...in viata reala nu m-am asezat niciodata la o masa la care nu am fost primita...in viata reala sunt o fiinta placuta, calda, copilaroasa...aici nu am putut...probabil pentru ca rautatea unora dintre voi m-a facut si pe mine sa fiu rea...in viata reala as putea fi EU naturala fara strop de arta teatrala...

m-am lasat de asta pentru ca obosisem...de atatea critici si de atatia oameni rai...am cunoscut deopotriva si oameni minunati...dar si oameni pe care regret ca i-am intalnit...pentru aceia minunati ar fi meritat sa continui...insa aveam de ales...si am ales...am ales ca am dreptul sa fiu EU, sa fiu libera, sa iubesc si sa fiu iubita, sa nu fiu judecata si criticata...am ales ca am dreptul sa fiu o fiinta normala, tratata ca un om normal, nu doar o femeie ieftina care isi vinde corpul (" ca altceva nu stie sa faca")...am ales asa pentru ca obosisem sa fiu incrunatata..pentru ca obosisem sa ma enervez si sa ma critic fiindca nu reuseam intotdeauna sa fiu perfecta....si cred ca am ales bine....cei care ma cunosc stiu ca a mai fost un motiv pentru care am ales asta, dar nu voi mai scrie aici...sunt convinsa ca oricum aceasta postare va aduce cateva comentarii care din nou...imi vor arata ca unii oameni nu au suflet...si ca traiesc viata altora(pentru ca ei nu au una) doar ca sa judece, sa critice si sa murdareasca suflete...

probabil ca voi mai sta foarte foarte putin pe acest forum...chiar daca imi place uneori si ma simt ca acasa, exista si motive care ma determina sa iau in considerare faptul ca nu am ce cauta aici...si voi respecta aceasta decizie...a celor care au devenit majoritate...

ps: pana una alta ma gandeam...cine a inventat duo o escorta si o maseuza?...si cine a inventat combinatia masaj si baia in cada cu spuma si lumanari?...hai nene ca am facut si eu ceva bun pe lumea asta...si pentru aceasta comunitate futacioasa

pps: le doresc casa de piatra celor care s-au casatorit anul acesta si casatorie minunata celor care urmeaza cat de curand sa faca acest pas.(stiu ele la cine ma refer)

ce am invatat?

citeam zilele trecute topice..unul mi s-a parut foarte interesant :ce am invatat din aceasta meserie...greu de spus pentru ca sunt foarte multe...am invatat multe lucruri , atat pozitive cat si negative...am invatat ca exista barbati sensibili, delicati si cu inima franta, care cauta uneori doar afectiune..

simplul fapt ca te-au privit in ochii in timp ce te-au strans la pieptul lor le-a adus un strop de liniste pe care o cautau peste tot...si o gaseau rar si probabil in astfel de momente...

am intalnit oameni complexati si afectati de anumite probleme...care nu cautau mila, ba dimpotriva, o solutie...sau doar o ramasita de rabdare pentru ca organismul lor sa constientizeze care sunt urmatorii pasi pe care trebuie sa-i faca...am cunoscut barbati divortati sau care treceau prin momente dificile in familie, care cautam un strop de liniste si afectiune sau pur si simplu pe cineva cu care sa comunice si sa-si spuna petele de pe suflet...

De multe ori am fost pentru ei precum o foaie alba pe care si-au asternut cuvintele, framantarile, dorintele, nevoile, clipele minunate sau nu...cu pixul inimii au scris asternuturi pe care le-au intiparit in mine si in mintea mea...pe multi nu i-am uitat...si nici povestea lor nu am uitat-o. o stiu bine, e in mintea mea cuvant cu cuvant exact asa cum mi-a fost spusa...acele povesti nescrise pe care ratiunea le traieste si sufletul le sufera...

Am cunoscut din pacate si barbati frustrati, rai si goi pe dinauntru, a caror privire nu spunea nimic...ale caror cuvinte iti provocau disper si mila...mi-e mila de oamenii care nu stiu ce inseamna suferinta...mi-e mila de cei pentru care povestile de dragoste au fost scrise de fraieri...mi-e mila de cei care au impresia ca ei sunt buni doar pentru ca nu pot iubi si nu pot dori cu ardoare pe cineva...mi-e mila de acele suflete goale care nu reprezinta nimic pe aceasta lumea si care nu traiesc pentru nici un motiv anume...mi-e mila pentru cei care regreta ca au familii, in loc sa se bucure de ele...mi-e mila de cei care se cred barbati doar pentru ca-si poarta o scula in pantaloni...si mai ales, mi-e mila de cei care se cred atat de buni cand de fapt ei sunt doar niste nimicuri, niste epave ale societatii, scursuri de materie vie fara valoare...

Uneori m-am indragostit de ceea ce faceam...ma indragosteam de cei care veneau si uitam cat timp trecuse in compania lor...ma indragosteam de cei care imi povesteau povesti care semanau cu ale mele...si ma indragosteam de cei care aveau curajul sa-mi spuna ce suferinte au pe suflet, ce dorinte au si nu pot implinii...ma indrogostisem de cei care aveau sufletul facut tandari...si ma bucuram cand reuseam sa-i fac sa plece zambind, chiar daca de multe ori in timpul petrecut impreuna plangeam amandoi...stiu ca e ciudat ce spune, dar asa e...am plans de multe ori cu ei...si nu erau niste non barbati, ba dimpotriva, erau barbati adevarati, cu sentimente, cu o viata sociala de invidiat, cu demnitate si orice are nevoie un barbat pentru a se numi barbat...insa reuseam...de multe ori ma intrebam daca eu sunt maseuza sau psiholog...a doua meserie imi iesea de multe ori mai bine...consiliam psihologic barbatii care mergeau la curve...si eu as rade citind ce scriu...probabil pentru ca am scris gresit...ne consiliam impreuna...

Asa am invatat ca demnitatea e lucru mare...ca a fi barbat nu inseamna numai sa stai drept in fata vietii, sa nu stii ce inseamna durerea, sa nu ai lacrimi si sa nu cedezi niciodata in fata vietii...cand loviturile ei te fac sa-ti fuga pamantul de sub picioare trebuie sa ai puterea sa cazi pentru ca apoi sa te ridici...nu am stii ce este succesul fara esec...si nu am stii ce inseamna cu adevarat o victorie daca nu am trece si prin infrangeri...razboiul cel mai mare in viata il ducem cu noi insine...a

Am invatat totodata ca poti avea multi prieteni chiar si in lumea asta...la nevoie mi s-a oferit ajutorul, chiar daca nu am avut curajul sa cer...cei care ma cunosteau stiau ca ceva nu e bine cu mine...le multumesc acestora tuturor care au fost alaturi de mine exact atunci cand aveam cea mai mare nevoie!!

ma bucur ca in lumea asta am reusit sa nu ma simt mereu singura...chiar daca in viata mea privata am pierdut multe, in viata dubla am castigat ceva...un strop din oamenii pe care ceilalti i-ar fi judecat...un strop din fiintele pe care, daca nu as fi lucrat in lumea asta, le-as fi detestat cu totul...am citit mult oamenii...si am tendinta sa caracterizez oamenii chiar daca nu-i cunosc...si am vazut pe de-o parte si oameni care se ascund dupa mastii de monstrii, si oameni frustrati, care asa sunt ei, si oameni care par buni si abea asteapta clipa cand sa te puna la zid si sa traga ultimul glont de pe teava, si oameni care nu au treaba cu nimeni si nimic...am fost criticata mereu pentru greselile mele...de multe ori ma uit atent la scrierile celor care ma judeca..si in criticile lor ii vad pe ei...oare ei realizeaza ca ceea ce spun despre altii negativ este ceea ce ii reprezinta intocmai pe ei? evident, e o latura psihologica pe care trebuie sa o stii ca sa o determini...dar asa e, trasaturile critice pe care le observi la altcineva sunt de fapt cele care te reprezinta pe tine...

imi place sa ma joc cu cuvintele, asa am cunoscut cei mai multi oameni...si pe forum m-am indragostit de "oamenii rai"..primul a fost Obsedatu'...era primul care parea monstruletul monstruletilor...dar eu am stiut din prima clipa ca in el zace un suflet de milioane..nici acum nu l-am cunoscut, dar daca cineva poate sa ma contrazica, sa o faca...as putea caracteriza oricare membru de pe acest forum doar dupa postarile lui, insa nu am sa o fac decat daca mi se cere...

pana la urma cine sunt eu sa dau cartile pe fata si sa spun de fiecare ce-i cu el..insa sa ne amintim un lucru, indiferent de fatada pe care o aratam veitii, indiferent de teatrul care ne obliga sa jucam un rol si indiferent de cat ne chinuim sa fim altcineva, intr-o zi ne dam de gol...pentru ca ratiunea poate fi oricum, cel care in cele din urma va arata ce reprezentam pe pamant este sufletul...si in comunitatea asta toata lumea are suflet...si stiti de ce? pentru ca , pentru a putea fute tot tre sa ai un strop de suflet..ori ca-i de lipsa de afectiune, ori ca-i de chef de moment, ori de orice ar fi,...un strop de suflet tot trebuie sa ai pentru a exista stimulul receptiv ...sa transmita mai departe indeplinirea erectiei...chiar si pentru atractia fizica de moment tre sa ai suflet...pentru ca toate sentimentele din noi se afla acolo...

placerile interzise...

am sa scriu despre cei care dau limbi...de mult vroiam sa fac asta...un simt critic nu ma lasa sa ma abtin...cica ar fi doua categorii de barbati pe lumea asta..aceia care dau limbi si aceia care nu recunosc :) . de ce considera unii barbati ca a da limbi unei femei nu este conventional cu marile lor creatii sau cu potentialul lor de mari barbati? este o intrebare care ma tot gadila in talpa... de ce sa iei femeii acel sentiment atat de puternic, de explozie a tuturor feelingurilor majore din corp, tremurul din toate incheieturile si privirea de satisfactie majora a orgasmului smuls din toata fiinta ei? poate din egoism, poate din teama ca e o rusine sa faci asta? nu, nu e o rusine sa dai limbi, e o rusine sa il critici pe cel care are demnitatea si taria sa satisfaca o femeie asa..ador cunnilingusul, ador barbatii care isi baga botul in savarina mea sa ma deguste si sa ma faca sa simt fiorul acela greu de stapanit care ma poate face sa am dorinta sa urlu nebuneste si sa ma zbat in bratele lui...ador sa tremur toata si sa simt ca o parte din mine se desprinde de lumea asta murdara, ador sa ma simt incatusata de atata placere...si apoi..cum poate fi mai bun un preludiu decat un orgasm deosebit cu o limba jucausa si plina de tandrete?...

ganduri "necurate"

bwy nene, stateam si ma gandeam...ce faci daca totusi uneori te apuca dorurile? ei bine, cum stateam eu asa cumintica singurica in patutul meu ...involuntar si fara nici un fel de chestie pregandita..ma trezesc cu o mana pe undeva pe unde, de obicei...se cam afla altceva..nu ca nu mi-ar placea sa ma mangai si sa-mi simt zilnic pasarica (vorba aia, sa vad daca e la locul ei, daca o fi zburat pe undeva, daca o fi venit inapoi ), dar mi-era gandul la niste limbute...de-mi ploua in...piersicuta....poi si stateam si ma gandeam ...oi fi reusit eu sa ma las de masaj, dar nu prea reusesc sa ma las de limbute....(folosesc numai diminutive ca m-am indragostit de reclama aia cretina" si un pumnulet la ficatel si ...bla bla")...si in acest caz, spuneti voi, oameni buni, ce e de facut??

ps: nu radeti ca nu e de gluma!!!

ideea mi-a venit dupa ce am gasit prin casa un pliant pe care scrie, "lasa-te de fumat, nu si de tigari"!....

aveam bradutul meu

dom'le..cand eram eu mica mititica mergeam cu copii la colindat...si strangeam o gramada de banii...si bucuria era incredibila...imi sclipeau ochii de fiecare data cand ajungeam acasa si incepeam sa innumar marunteii si merele, nucile, covrigii, bomboanele...si ce ne mai dadeau dragii de vecinii care ne primeau cu portile deschise...doua trei vorbe cantate, intinsa sacosa deschisa sa intre cat mai multe dulciuri si apoi fuguta la alta casa vecina si tot asa...era o bucurie incredibila..

imi amintesc ca primele dati am mers si cu tata...ca doar eram copii necuminti, treceam strada fara sa ne uitam, cineva trebuia sa ne poarte de grija...imi amintesc ca ai mei mereu cumparau bradut si il impodobeau si eu adormeam devreme, sa fiu cuminte, sa vina Mosu'  (daca-l prind acum mare omor ce-i dau, ca de ani de zile mi-a uitat adresa)..si apoi ma trezeam si fugeam la brad sa vad cadourile..eram entuziasmata si vorbeam intruna si radeam si ma bucuram, uneori uitam sa respir si printre vorbele mele dese gafaiam necontenit, dar tot nu ma opream sa vorbesc intruna si sa duc darurile Mosului unul cate unul in pat si iar la brad si iar cu cadoul in pat sa vada toata casa ca eu am fost cuminte si am primimit de toaaate!!!

intr-un an tata nu si-a mai permis sa cumpere brad natural, asa ca a cumpart unul artificial si l-a pus in acelasi loc, pe aceeasi masuta...dar farmecul nu era celasi, iar eu am fost trista...nu mirosea  a brad si nici asa fain nu era...ca asta era tot verde, dar nu asa pufos, era mic si nu avea tot atatea daruri sub el...ala a fost un an trist...si tot ala a fost anul meu crunt de suferinta cand am descoperit ca Mos Craciun nu exista!!cum?!?!Nu exista?!?!Doamne cat am mai plans si cat am mai jelit...cata nefericire era...cum sa nu existe, ia sa vedeti ca vine si la anul...si la Anul am crescut si eu..si ai mei tot acelasi bradut artifical il aveau pe aceasi masuta..si nu mirosea a brad...si nu mirosea a Craciun...si nici uratul ala nesuferit de Mos nu stia unde stam...asa ca , din salariul meu cel mic am infaptuit o minune..m-am dus singura in piata si am plans o ora la un nene, sa-mi dea si mie un bradut...dar bani de ajuns nu aveam...si am asteptat cumintica acolo ore intregi...si tata ma cauta pe strazi...

dupa cateva ore ajung acasa mandra si cu bradul in mana..micut el mic, dar era natural si era cumparat de mine..mai platit cu banuti, mai platit cu lacrimi si mila...dar am venit cu el in brate..tata a facut ochii mari cand m-a vazut, nu stia daca sa ma ia in brate sa mi spuna ca se bucura ca nu am patit ceva, ori sa mi rupa o nuia pe cur , sa nu mai plec de nebuna atatea ore fara sa spun unde sunt..ori sa se bucure ca eu venisem cu bradutul acela in carca...aceeasi fata ca si acum cand ma bucur de ceva am strigat in gura mare: "tati, uite bradutul nostru!!avem si noi natural!!" ...Ochii tatalui meu s-au umplut de lacrimi...mi-a luat bradutul din manute si pe mine de o mana si a zis "hai acasa!"...eram atat de mandra de mine!!i-a facut un suport si l-a asezat pe aceeasi masuta mica, din acelasi hol rece. i-am pus impreuna globulete, ghirlande si beculete...si apoi fuguta in camera, ca era frig tare pe hol...din camera mea il vedeam pe geam si era tare multumita "anul asta eu am fost mosul" si radeam pe ascuns.

stiam ca nu trebuie sa adorm devreme, ca anul acela mosul nu venea...nu stiu daca pentru ca nu am fost cuminte, doar ca stiam ca nu vine. nu erau banuti de ajuns si eu nu puteam sa ma plang de o vizita a unui necunoscut nesuferit...dar ma conformasem, ce daca nu venea...eu aveam bradut...

dimineata m-am trezit, dar nu m-am dus, ca de obicei, sa vad ce-i sub el...stiam ca nu va fi nimic. am fost cuminte si rabdatoare, intai mi-am pupat parintii si apoi am iesit.  sub brad era o punguta...ochii mei s-au umplut de fericire. cineva ma mintise! Mosul exista! iau repede punga, o duc in pat si cotrobai...cateva portocale, cateva mere si o tabla de rumy...visul meu cel mare!!eram fericita.

Mama croseta si se uita la mine ca si cum nu ma vedea..se facea ca nu mi da importanta ce fac...eu multumesc si apoi iau tabla in brate cu ambele maini si-mi spun in gand "multumesc mosule, eu stiam ca existi"...vad la mama o grimaza de multumire, dar nu o bag in seama...

vine iarna...

a venit toamna...mereu am urat acest anotimp...uneori am impresia ca sunt depresiva..e doar o impresie din fericire... in fiecare zi merg pe strada si vad chipuri incruntate ...m-am obisnuit sa ma uit in ochii lor in trecere si sa le zambesc...un zambet larg si din toata fiinta mea...poate unii care ma vad or crede ca sunt nebuna, dar mie imi place nebunia asta...si sunt convinsa ca, desi nu mi-a raspuns zambetului in acel moment, imediat ce a trecut de mine a zambit...pe unii ii simt intorcandu-si capul in urma mea...si asta ma face sa zambesc si mai nebuneste...

viata e ciudata, e trista de cele mai multe ori, insa trebuie sa invatam sa ne bucuram si de clipele ei frumoase si sa incercam sa le pastram cat mai mult si cat mai profund...uneori mi-e dor...mi-e dor de cei care mi-au fost dragi...mi-e dor sa ma cuibaresc razand in bratele vreunuia, chiar si doar asa, goi..in vazul luminii tulbure din camera mea...de unii mi-e dor doar sa vorbim...despre orice si despre nimic....cu unii mi-e dor sa impartasesc timpurile trecute si intamplarile care i-au mai schimbat...de unii mi-e dor doar asa, pur si simplu, pentru sinceritatea vorbelor...sau pur si simplu pentru tacerea lor...

cand merg pe strada sunt precum un copil ,poate ca nimeni nu-mi da 16 ani, sunt un copil jovial si haios, mereu imbracata cu fel de fel de hanorace cu papitoaie si ursuleti sau alte animalute imprimate...am ghiozdanel in forma de catel , in burtica lui purtand cu mine actele masinii si alte necesare oricarei femei...ma machez rar, sunt mereu ciufulita si totusi, naturaletea mea ma ajuta sa fiu in centrul atentiei chiar si atunci cand nu vreau sa fiu acolo...evident ca daca merg la un eveniment unde chiar vreau sa fiu in centrul atentiei, ma pot "deghiza" in femeia varstei mele...ideea era ca imi place de mine natural, imi plac oamenii naturali si imi plac oamenii aceia pe care i-am cunoscut a fi  ei...goi de haine, uneori cu griji, de multe ori incarcati cu necazuri...dar atat de plini de intelepciune si bun simt. mereu am placerea sa discut cu ei si mereu sunt dezgolita de acea Irina de-mi poarta numele...pot fi si eu naturala, putini insa m-au cunoscut...iar cei care nu m-au cunoscut niciodata m-au judecat fara sa aibe idee despre mine...am invatat sa nu mai ascult parerea celor care nu ma cunosc...si ma bucur...pentru ca asa e mai liniste sa ii pot auzi pe cei care imi multumesc ca m-au cunoscut pe mine, eu, cea simpla, naturala si intotdeauna cu sufletul deschis...

in curand va veni iarna..iar eu abea astept primii fulgi de nea...(mi-am amintit ca vine frigul si nu am antigel la masina :))...astept sa vina zapada sa ma bat cu bulgari ...anul trecut am facut bataie cu bulgari cu necunoscuti...era prea mare plictiseala cand ma chinuiam sa dau tonele de zapada de pe masina mea (oricum nu am reusit singura, noroc cu prietenii)...asa ca m-am distrat pe seama altora si apoi impreuna cu ei :)) . anul asta vreau sa ma bucur de fiecare fulg de nea, de fiecare omat de zapada, vreau sa merg sa ma dau cu sacul pe derdelus, sa merg la patinuar si apoi sa ma imbat cu vin fiert si scortisoara...vreau sa ma bucur de fiecare clipa a vietii mele, atat cat mai e ,c cu bune si rele, vreau sa explodez de fericire si sa las orice m-a dezamagit in urma...am uitat cum e sa ma bucur de lucrurile frumoase ...si am nevoie sa recuperez timpul pierdut si sa ma bucur din nou de micile bucurii ale vietii...

de multe ori ma intreb cum am putere sa stau departe de ceva care face parte din mine...pentru ca , desi poate nu ma credeti, eu simt ca tot ce fac eu face parte din mine...si acest capitol este unul foarte important din viata mea...si inca face parte din mine intr-o masura majora...

cum am cunoscut-o pe S.

anotimp ploios, cu zile in care nu stii niciodata cu ce sa te imbraci ca sa nu iti fie nici cald nici frig...eu urasc toamna pentru ca e plina de ploi reci ...in general imi place ploaia, dar nu toamna...

toamna trecuta pe vremea asta era la fel... ploua...pisica mea miorlaia precum o nebuna pe geam, ramasese blocata cu gherutele de plasa pentru insecte...o descurc de probleme dupa care ma opresc...am ramas cu privirea atintita pe trotuarul din fata geamului...era destul de intuneric si de frig...parca nu vedeam bine....era un trup de femeie ghemuita cu capul prins intre palme plangand ...m-am uitat in tacere cateva minute fara sa am nici o reactie...m-am intristat...as fi vrut sa o intreb ce are insa mi-era teama ca se va speria si va pleca de acolo in negura noptii reci...m-am imbracat gros si am iesit...m-am asezat langa ea fara sa scot un cuvaant si o priveam...nu cu mila...era alt sentiment...cred ca o invidiam ca poate sa planga...o invidiam ca avea puterea sa isi curete necazul prin lacrimi si prin ploaia rece...mi-era frig, imi tremurau toti muschii si imi clantaneau dintii in gura...fara sa vorbesc am luat-o in brate...am strans in brate o necunoscuta plangand care mi-a raspuns si ea imbratisarii mele...cu atat de multa caldura cum nu mai simtisem niciodata de la nimeni...

"- vrei sa mergi pana la mine sa te mai linistesti? sau macar sa iti usuci hainele, ca esti uda rau?

si ea tace...tacerea ei arata disperarea din sufletul ei...a tras o gura de aer, a tacut cateva secunde...apoi a pus iar capul jos si a inceput sa planga cu aceleasi lacrimi mari si greu de stapanit...am imbratisat-o iar...nu ma pricep la imbarbatari, de obicei spun simplu si sec "hai gata nu mai dramatiza atat, mare lucru.."...nici macar nu stiam de ce plange...nici nu stiu de ce eram eu acolo, afara, in frig si in ploaie, uda si eu la fel ca ea, tinand de mana o persoana pe care nu o vazusem in viata mea...o rog sa se linisteasca un pic si sa mi spuna daca o pot ajuta cu ceva, insa ea nu putea sa vorbeasca de atata plans...o rog din nou sa vina cu mine in casa ...nici nu mai stiam daca ei ii era frig cum imi era si mie, insa ea de atata plans parea transpirata..era ceva ce nu traisem niciodata...."-haide sa mergem in casa, te rog, poate te linistesti un pic..."...ea se uita din nou la mine cu ochii mari si plini de lacrimi asteptand sa mai zic un cuvant ca sa se ridice din ghemuiala ei trista...."-haide!haide cu mine! stau aici!sunt singura!nu te teme, vreau doar sa te ajut!" . se ridica si in mersul ei cocosat nu isi putea stapanii lacrimile...intram in casa , o las un pic sa se linisteasca, apoi ii dau ceva sa se schimbe pentru ca era uda toata...nici macar nu realizasem ca in picioare avea o pereche de sandalute si ca ii inghetasera degetele...ii dau sosete si o pereche de papusi de casa, un ceai cald ...i-am uscat parul cu pfeonul cat si-a baut ceaiul si s-a linistit...dupa un timp de tacere, in care totul s-a rezumat numai la gesturi, fara nici un cuvant ea apuca sa mi spuna "multumesc!cum te cheama?"...m-am bucurat sa vad ca nu e muta...era doar suparata...ii spun numele si incerc sa devize cumva subiectul, s anu cumva sa planga iar...dar ea incepe..."stii, sunt trista...aveam in cap sa ma omor...am incercat si mi-a fost frica...mi-a fost frica pentru cei care ma iubesc iar acum ma simt trista ca am vrut sa fac asta...vroiam sa incerc din nou dupa ce ma opream din plans...cautam o metoda si ma intristasem ca nu gasisem niciuna sa duc la capat planul.."

ce motive ar fi putut determina o fiinta sa isi ia zilele?chiar asa, in halul asta sa te supere cineva incat s anu mai rezisti?? "-nu vrei te rog sa imi povestesti de ce esti atat de suparata pe viata?" ...ea tace..."am sa iti spun...iti voi spune, insa nu acum...acum as vrea sa plec..."...sa plece?!...dar unde sta, ce-i cu ea, de unde vine? "sunt a nimanui si nu vin de nicaieri...nici nu stiu unde ma duc...iti multumesc mult de tot "...apoi tacere.."si eu sunt a nimanui...vrei sa fi a mea si eu a ta sa avem fiecare pe cineva?ramai la mine te rog, macar in seara asta!!"...ea tace...eu tac...ma uitam in ochii ei mari si asteptam un raspuns...era singurul raspuns din viata mea pe care il doream nerabdatoare si cu inima cat un purice...ea zambeste "vorbesti serios?"...zambesc si eu si zic un "DA!" hotarat. ....apoi s-a asternut iar tacerea...as fi vrut sa o intreb de ce e trista...si speram sa spuna ea, fara sa o intreb eu...si repeta din nou, fara sa o fi intrebat ..."iti voi spune...nu te mai gandi...iti voi spune..."

fusese o atmosfera ciudata...se asternuse o tacere ciudata..doar din cand in cand ea mai suspina si mai ofta...faceam schimb de priviri si atat...ma apucasem sa citesc o carte inceputa cu cateva zile in urma si asteptam cu mare interes finalul...

la un momentdat ea spune.."pot?!"...ma uit la ea inchizand cartea fara sa ma uit la ce pagina eram..."ce sa poti?" .."sa spun..pot sa spun?"...abea asteptam...si incepe a-mi povesti o viata de om mare...desi era doar un copil...asa parea..un copil cu viata de om mare...la doar 19 ani traise tot ce putuse sa traiasca o femeie...si multe pe care o femeie nu ar vrea sa le traiasca niciodata....un viol la 12 ani ii marcase copilaria…apoi parintii ei s-au stins unul dupa altul…a ramas singura si cu responsabilitati de om mare…2 frati mai mici…neputinta zilei de maine…se lasase de scoala ca sa isi poata ajuta fratii sa mearga la scoala…s-a sacrificat pentru ei …toti erau in custodia bunicii, neputincioasa si ea in fata varstei inaintate…..dupa o vreme cea mai mica dintre surori s-a imbolnavit si ea…ea a trebuit sa se apuce de la 16 ani de prostitutie ca sa o poata ajuta sa isi faca tratamentul…dupa doi ani a murit (o tumora canceroasa la cap ii luase zilele)…si dupa cateva luni a murit si bunica… ea era deja majora, insa mai avea o sora de care sa aibe grija…insa statul lua copilul in grija asistentilor maternali…a iubit mult pe cineva care parea ca o iubeste…s-a casatorit cu el ca sa isi poata adopta surioara….dupa un timp s-a demonstrat ca sotul era un nenorocit care la 12 ani i-a violat sora…si ea nu avea putere sa ierte asa ceva…nici macar nu avea putere sa se ierte pe ea ca a lasat sa se intample asa ceva…omul pe care ea il iubea si care ii intinsese o mana de ajutor sa faca asta…ar fi vrut sa moara doar ca sa nu traiasca si suferinta surorii ei…nenorocitul fugise, insa ii lasase in pantec  un suflet de 10 saptamani…in acea seara fusese la doctor pentru chiuretaj…sangera si tremura si suferea, insa nimeni nu putea sa spuna ce era de fapt in sufletul ei gol si trist…

acum intelesesem de ce plangea…nu de tot ce se intamplase plangea…ci de faptul ca a gandit sa isi lase surioara singura pe lume …se vedea egoista insa puterile ei nu mai existau….avea nevoie de cineva sa ii ridice moralul…atunci a plouat..si i-a stins din focul ce mocnea nebuneste in sufletul ei…II multumesc lui Dumnezeu ca am fost acolo atunci, mi-a dat o lectie de viata si m-a invatat ca exista si greutati mai mari decat ale mele…aceasta escorta inca mai lucreaza, unii o viziteaza si se bucura de stralucirea ei din ochii, unii o judeca si ii spun sa nu mai lucreze asa ceva…dar nimeni nu stie cu adevarat care sunt motivele care o indeamna sa faca asta…si nu pentru ca nu ar putea sa faca si altceva, ci pentru ca societatea nu i-a dat de ales…

profu'

vin uneori vremuri cand stai si meditezi asupra celor pe care le-ai trait in viata...si timpul trece, unele se duc, unele raman...nostalgii sau nu, o intamplare mi-a ramas pe retina (exact ca in reclama aia"imi scoate ochii!"..." in evidenta Doamna!!" ). ei bine mie imi scoate un pic gandurile in evidenta...era odata un tip...(incredibil ca scriu despre asta...)si mi-a fost drag la prima vizita,nu l-as fi lasat sa plece... dupa prima vizita ma gandeam in fiecare searasi speram sa mai sune macar o data sa-si faca programare...si asa a fost...la a doua vizita insa a fost grabit, mi-a adus o cutie de bomboane si am stat de vorba (imi zisese ca e in trecere...era in zona...). L-am rugat sa mai ramana insa nu am avut succes...am ramas cu un gust amar...i-as fi degustat un strop din saruturile tandre si mangaierile pasionale la care imi ramasesera gandurile dupa prima vizita...dupa un timp  speram si tot speram...si vorbim pe mess...imi marturiseste ca ar mai fi venit la mine, daca nu s-ar fi indragostit de mine din prima clipa cand m-a vazut...la naiba!!cum se poate asa ceva ? daca asfi apucat macar sa-i zic ca si eu l-am indragit... (si-mi pusesem in gand daca apare a treia oara sa ma las dusa de val) dar nu, nu i-am zis...nu stiam nimic despre el, poate avea familie, poate avea copii...varsta lui undeva intre 35-40 de ani nu-mi marturisea deloc contrariu si eu...eu nu am avut timp sa descopar pentru ca el renuntase inainte de vreme...ne-am luat ramas bun virtual si am considerat (de fapt el a considerat ) ca mai bine sa nu ne mai vedem...dupa un an ajung la facultate...cand ce sa vezi?! unde sa ma bag, sub ce masa sa ma pitesc...na ca era prof...bine naiba ca am terminat facultatea si la Master nu-mi preda...nu de alta dar va imaginati...sa-mi predea publicitate si eu sa-mi imaginez cum il tavalesc prin vreun colt de sala...sau sa-mi vorbeasca de agentiile de presa si eu sa nu-mi pot stapani nebunia de a-i saruta buzele alea la care mi-a ramas gandul?? nu se poate asa ceva...ne-am zambit reciproc si am plecat...la un momentdat am realizat ca nici nu respirasem un timp...bine naiba ca nu am murit...muream si degeaba...zau asa!!

ps: am scris aceasta postare cu acordul lui si nu voi dezvalui identitatea sa .v-am pupicat pofticiosilor!!